Paştili măs di jitî proastî!

Cam aşa a început viaţa mea de bărbat aproape în toată firea, sau fierea, sau ferea – în fine...a început în ceva! Că mi-a fost traiu roz sau rogvaiv nu mai contează, dar am auzit de curînd că viaţa are prostu obicei să se sfîrşească. Ei, din momentul ăla nu mi-a mai fost atît de „nu mai contează” – aşa că m-am apucat serios să dorm, şi-am dormit! Păi da, mama îmi spunea să mă fac inginer, tata nu-mi zicea nimic şi bunicu-mi spunea să fac ce-mi doresc eu şi ce m-ar face pe mine fericit. Am stat eu şi m-am gîndit aşa...şi mi-am dat seama că cel mai mult şi cel mai des mi-am dorit să dorm. Aşa că am lăsat eu preocupările de trei lulele şi trei surcele şi mi-am urmat visu - chiar dacă somnu-i ruşinoasă, da-i sănătoasă!