29 februarie, 2008

Eseu Obiectiv si Serios Despre Planul National de Dezvoltare al Scrânciobului din Părculeţul din Spatele Blocului.

Era un Ion, avea si nume de familie, Iliescu i se spunea, ca era mai comun. Ionel obisnuia sa stea in parculetul din spatele blocului, era un pierde-vara, un bully, cum ii zic americanii. Ionel, cum a ramas el acolo cel mai mare din cartier, se lua de copiii mai mici din parculet si le dadea castane. Cateodata le mai lua banii de pufuleti si Eugenia. Cel mai mult se lua de Adrian, ca e grasut si radea de vocea lui. Lui Adrian copiii ii spuneau Numaramiouale, ca lui ii placeau mult gainile si sa manance omleta. Adrian a crescut repede mai mare, mai era si gras, iar cum Ionel nu mai putea sa-l bata usor, si-au facut gasca. Adrian a mai adus pe unu’ in gasca, pe Mircea, dar copiii il strigau Geana, ca are nasul lung si e rr-it. Geana era venit din alt oras, si vorbea frumos. Mie mi-a placut la inceput de el, dar dupa ce s-a inhaitat cu Ionel si Adrian nu mi-a mai placut. Ionel nu-l prea place nici el pe Geana, dar a spus ca daca-s mai multi o sa ia mai usor bani de pufuleti si Eugenia de la copii, o sa ia chiar si de mentosane. Noua nu prea ne-a convenit, dar eu oricum nu prea aveam bani sa le dau. Cel mai putin le dadea Gigi, ca el statea mai mult la tara, si nici cand era scoala nu prea venea, ca avea treaba multa acolo. A mai trecut timpul, si Ionel, Adrian si cu Geana au crescut mai mari, dar noi, ceilalti copii, tot mici am ramas. Dar eram deja invatati cu castanele si sa le dam banii de pufuleti si Eugenia, chiar si de mentosane. Tanti Iliescu l-a certat odata tare pe Ionel si i-a spus ca de ce se joaca cu copiii aia mici cand el era asa de mare, si sa isi caute un seviciu adevarat. Ionel a plans ca nu mai putea sa stea in parculet cu Adrian si Geana, era tare suparat. A ramas Adrian cel mai mare din parculet, dar el nu prea stia cum sa ia bani de la copii fara Ionel, si l-au parat copiii la tanti Numaramiouale. Ea a spus ca o sa-l pedepseasca, dar nu prea cred ca l-a pedepsit tare, doar l-a tinut in casa. A mai ramas Geana in parculet, dar pe el nu prea il bagau copiii in seama. Chiar daca avea gura mare si se mai certa cateodata, noi, copiii mici, mai radeam pe ascuns de el ca are nasul lung si e rr-it. Dupa aia au fost niste oameni si au pus topogane si scrancioburi noi, iar pe cele verzi si vechi le-au luat, si mie imi placea foarte mult, mai ales ca aveam bani de pufuleti si Eugenia, cateodata si de mentosane. Cica Ionel s-a apucat sa bea, si acum i se spune Ionel Ionelule, ca ii place cantecul ‚Ionel Ionelule’. Copiii mi-au spus ca Ionel Ionelule a fost si a rugat-o pe tanti Numaramiouale sa-l lase pe Adrian afara, sa se joace cu copiii, si a vorbit si cu Geana sa fie iar impreuna , sa se joace in parculet, chiar daca Ionel Ionelulea e acum mai mare, dar o sa se ascunda de tanti Iliescu. Dar noua nu ne mai este frica, am crescut mai mari cat au fost plecati, nu o sa le mai dam banii de pufuleti si Eugenia, si nici de mentosane, dar o sa-i lasam sa se joace acolo intr-un colt din parculet, ca si ei sunt copii si am copilarit impreuna.


24 februarie, 2008

Cuvantul Mafiei Mafaldei






















Nu stiu ce drepturi am asupra imaginii, probabil ca nici unul, decat sa o privesc, dar abia astept sa o patesc.