Paştili măs di jitî proastî!

Cam aşa a început viaţa mea de bărbat aproape în toată firea, sau fierea, sau ferea – în fine...a început în ceva! Că mi-a fost traiu roz sau rogvaiv nu mai contează, dar am auzit de curînd că viaţa are prostu obicei să se sfîrşească. Ei, din momentul ăla nu mi-a mai fost atît de „nu mai contează” – aşa că m-am apucat serios să dorm, şi-am dormit! Păi da, mama îmi spunea să mă fac inginer, tata nu-mi zicea nimic şi bunicu-mi spunea să fac ce-mi doresc eu şi ce m-ar face pe mine fericit. Am stat eu şi m-am gîndit aşa...şi mi-am dat seama că cel mai mult şi cel mai des mi-am dorit să dorm. Aşa că am lăsat eu preocupările de trei lulele şi trei surcele şi mi-am urmat visu - chiar dacă somnu-i ruşinoasă, da-i sănătoasă!

Medea lui Lars v. Trier sau Sacrifice-ul Lisei Gerrard?

Ce bine-mi pare că se compară. Dacă ai o văduvă nebună, un cal care înebuneşte pe parcurs, un copil cu o sfoară şi care ştie să-şi facă un ştreang, nu le ţine doar pentru tine, să i le dai lui Lars Von Trier, că ştie el să facă frumos din ele.

Hai să dăm mână cu mână cei cu inima marxistă

Eleganticesc şi cu şarmanticesc, Bob Hope (fostul dintre ei), spune că:

Cînd Ivan Nu E Acasă

- Dom poştaş, mi-ai adus şi mie o scrisorică ceva?
- Nu!
- Hai că sigur mi-a scris Ivan, că i-am spus acum să-mi trimită scrisori. Tre să ne luăm când vine din armată.
- Veronico, lumea e plină de scrisori de dragoste, da nici una nu are adresa ta, aşa că fugi naibii şi lasa-mă în pace!

Ivan Revoluţionarul

- Bă Mişule, eu m-am supărat, mă duc să fac grevă, să-i ia dracu!
- Da ce ai mă Ivane?
- Păi uite şi tu la directorii ăştia, nu ne-au dat salariile de patru luni, cum adică ce am?
- Lasă mă Ivane, că de bine de rău mai furăm şi noi un şurub, o balama, mai facem şi noi un ciubuc acolo, să nu murim de foame...
- Nu bre, lasă asta. Păi mie nu-mi mai convine!
- Hai Ivane să bem un rachiu şi om vedea noi după aia...
- Bine, hai. Da să ştii că eu tot fac grevă, fie ce-o fi!

Scena "Treptele din Odessa" pe sunet a la Led Zepp (din Battleship Potemkin)

Apăi când pune un rus ca Eisenstein mâna pe o cameră de filmat, iese de acolo o comedie de să te pişi pe tine, nu alta. Un teen movie cu de toate, bancuri cu bula, negri oropsiţi, băieţi şi fete masturbîndu se, stand up...tot ce vrei. Da nici că se aduce vorba de o revoluţie ceva pe acolo, măcar prin 05... parcă îmi amintesc ceva...